Nu noi hotaram unde ne nastem, existand un liber arbitru in tot si-n toate. Traim vremurile atasandu-ne ireversibil de locurile in care am aparut. Daca vreun factor ne desparte de ele, le pastram mereu in suflet sub forma unor inestimabile amintiri. Apare dorul, acest cumul de cuvint, stari si trairi care nu are exivalent in alta limba. Dorul de orasul natal atunci cand soarta ne impinge intr-un altul sau de tara atunci cand am parasit-o, fie si numai in calatorii. Romania a fost dintotdeauna o tara superba, dar extrem de ghinionista. Evolutia ei a stat mereu sub teroarea vecinilor care vroiau scutul carpatic, aurul nostru si accesul catre ceilalti. In istorie a existat totusi un interes scazut pentru acest tinut. Interesul cel mai mare a fost chiar al oamenilor de aici, care s-au grabit sa fure totul, de parca nici n-ar mai exista ziua de maine. Oamenii si-au pierdut increderea in ei si in ceilalti. Totul a inceput sa insemne "lasa ca merge si asa" sau "daca el nu face, eu de ce sa fac?". Sunt lucruri care nu se vor schimba prea curand. Ne agatam de ceilalti mereu, de UE, de NATO, de parca ne-ar da posmagii gata inmuiati, doar sa-i bagam in gura. Fiecare, ca individ, ar trebui sa-si reconsidere toate actiunile, fara sa astepte nimic de la ceilalti.
Avem o tara superba, cu peisaje minunate. Oare cand ne vom opri din a spune "nu ne-am nascut in locul potrivit" sau "pacat ca e locuita"?
In alta ordine de idei, la multi ani Romania! Sa traiesti sanatoasa si frumoasa mult timp de acum incolo.
Romania vazuta de Adrian Petrisor
.jpg)
Romania. Fara cuvinte.
.jpg)
Romania vazuta de Cornel Pufan
.jpg)
?
