1. Daca ar fi singura pe pamant, femeia perfecta s-ar incadra in ritmul biet al naturii, fara alte atributii – ce barbat ar fi acolo sa o considere perfecta? Daca ar exista unul, cu siguranta ar considera-o asa pret de cateva saptamani, luni sau maxim ani, reprofilandu-se apoi spre alte elemente, fie ele si fara suflu, sau spre propria-i persoana.
2. Daca ar exista numai doua femei pe pamant, s-ar antagoniza intre ele si conceptul s-ar spulbera in calea unui arc electric. Daca ar fi si un barbat aici, ar pendula intre ele si intr-un sfarsit ar sta negresit cu ambele – femeia perfecta poate fi construita din mai multe femei.
3. Daca ar exista doar toate femeile pe pamant, femeia perfecta ar fi cea hotarata sa isi faca schimbare de sex. Ea va fi perfecta pentru toate celelalte si va pieri, probabil, extenuata. Sa lasam schimbarea de sex la o parte si sa consideram ca mai e acolo un singur barbat veritabil: el va pieri, probabil, extenuat, fara timp de gandire la femeia perfecta.
4. Daca ar exista toate femeile si toti barbatii, fix asa ca acum, ar realiza ca singura femeie perfecta e una voluminoasa, rotunda, cu tenul apos, care mai scoate flacari pe gura din cand in cand, usor inclinata, mereu in miscare, fiinta dihotomica cu un chip luminos si altul intunecat dar fara conotatii lugubre – e aceasta planeta care ne mai suporta, cu toate aerele noastre, cu tot dichisul nostru fals si toata debandata asta in cautarea perfectiunii.