Da. Am întrebat-o pe T. cu ce formă de relief se aseamănă viața ei. Mi-a răspuns. M-a întrebat același lucru. Am zis că a mea e un munte pe care tot urc, și nu oricum, ci cu un bolovan imens în spate. Fiecare om face același drum, pe căi diferite, cu bolovani de mărimi variate în cârcă. Drumul e greu, timpul trece și suntem blestemați să mergem înainte. Oprindu-ne puțin, cel mai mic suflu de vânt ne tulbură echilibrul fragil și ne prăbușim. Bolovanul intervine și aici: el ne facilitează căderea, rostogolirea, chinul continuu. Ne trezim la poale, în deșert, pe câmpii sau, de ce nu, într-o mlaștină.
Citeste articolul complet pe Secretele Fericirii >>