Faimoasa povestire a monstrului plamadit din bucati de cadavre unite si apoi trezite la viata intr-un intreg animat de curentul electric nu i-a venit in minte pe nepusa masa lui Mary Shelley atunci cand se afla in vila lui Byron. Desigur, nu o putem discredita si nu-i putem noi micsora geniul, insa o scurta referire la lumea dinainte de Frankenstein merita facuta si este cat se poate de interesanta.
Doi oameni de stiinta au servit drept izvor de inspiratie pentru Mary: Giovanni Aldini si Carl August Weinhold. Primul era chiar nepotul lui Luigi Galvani, nepot care in 1791 publica studiile unchiului sau privind efectele electricitatii asupra sistemului muscular. Era fascinat de acest nou domeniu, iar la inceputul secolului XIX, cand electricitatea statea numai in baterii voluminoase din argint si zinc, se gandea daca este posibila invierea unui cadavru cu ajutorul curentului electric. Aldini calatoreste din Bologna spre Paris si apoi la Londra, unde tine de multe ori experimente in public. Pe un cadavru, fizicianul a sectionat zona cefei, a excizat atlasul si a expus maduva spinarii din regiunea cervicala. Apoi, a ajuns prin incizii si excizii musculare la nervul sciatic, respectiv la inervatia din calcai. Aplicand doua fire pe maduva si sciatic, corpul a inceput sa se miste convulsiv. Luand un fir apoi de pe sciatic si punandu-l pe calcai, piciorul a trecut in extensie fortata, fascinand si ingrozind oamenii din public.
La Londra, Aldini a repetat un experiment pe George Foster, un criminal executat in ianuarie 1803. Fizicianul a uns urechile cadavrului cu solutie salina, apoi a aplicat doi conductori conectati la o baterie. Mandibula a inceput sa se zdruncine, toata musculatura fetei s-a contractat iar ochiul stang chiar s-a deschis. Picioarele au inceput sa se miste, spatele s-a arcuat, mana s-a strans in pumn si bratele s-au ridicat in aer...
Germanul Carl August Weinhold refuza experimentele pe oameni si aplica procedee oarecum asemanatoare pe animale. Weinhold scoate intreaga maduva dintr-o pisica, inlocuind spatiul cu elemente din argint si zinc, prin care trece apoi curent. In mod surprinzator, pisica se trezeste la viata si se comporta relativ normal pentru cateva minute. Iata numai doua profile care se regasesc cate putin in celebrul om se stiinta Victor Frankenstein...
Acum ceva timp, Byron si-a luat o mana de prieteni si a plecat cu acea mana intr-o casa de vacanta a sa, amplasata langa un lac. Erau acolo si Percy Bysshe Shelley, precum si sotia poetului, Mary Wollstonecraft Shelley. Intr-o atmosfera in care si flacara lumanarii se speria de propria-i umbra, Byron, pus pe sotii ca intotdeauna, a lansat o provocare: cineva trebuia sa scrie o poveste terifianta, inspaimantatoare...Cine credeti ca a luat nastere in zilele urmatoare? Ei bine, Frankenstein.
Frankenstein nu era monstrul, era omul de stiinta. Ne-am inteles? Multi gresesc cand spun ca Frankenstein era monstrul. Nu, Frankenstein este omul de stiinta, foarte chipes si nespus de inteligent. Asadar, vorba americanilor aceea cu "don't be sad, don't be blue, Frankenstein was ugly too" este cat se poate de eronata. Ne-am inteles acum? Victor a luat organe si parti de la cadavre, punandu-le cap la cap, iar apoi le-a dat viata trecand curent electric prin ele. Monstrul s-a trezit! Dar cum spuneam acum cateva rotatii de planeta, noi nu am cerut nimanui sa ne nastem. Monstrul s-a trezit dintr-o data viu, respins de toata lumea. Se ascundea prin cottage-uri si ajuta indivizii infometati strangandu-le recoltele, avand grija sa nu fie vazut de nimeni. Era un monstru bun, daca il putem numi asa, intr-o lume rea care traieste numai in aparente, numai sub un strat gros de fard. Nu-i ceruse niciodata lui Victor sa-l nasca si acum suferinta nu avea margini, singuratatea la fel...
?
